Polonia în Republica Moldova

Există cel puțin 200.000 de astfel de oameni în toată lumea. Ei își dedică timpul, sănătatea și uneori viața pentru a salva viața altor oameni în cele mai îndepărtate colțuri ale globului.

Organizația Națiunilor Unite îi numește „eroii vieții reale” (#RealLifeHeros). Umanitarii, așa cum am putea defini lucrătorii organizațiilor umanitare, au ceva din Bunul Samaritean din pilda biblică. Ca și predecesorii lor antici, umanitarii moderni nu vor trece indiferenți pe lângă cineva, care are nevoie de ajutor.

Aceștia ajută victimele dezastrelor naturale, războaielor, conflictelor și persecuțiilor. Ei administrează tabere de refugiați, oferă hrană, construiesc adăposturi, învață, vindecă și îi susțin pe cei mai nevoiași.

Centrul interesului lor sunt oamenii - indiferent de partea baricadei, religia sau naționalitatea lor. Etica ajutorului umanitar se bazează pe principiile imparțialității, a neutralității și pe principiul „în primul rând nu dăuna”.

Soarta a sute de milioane de oameni depinde de munca lor, de angajament și de dăruire.

Numai în 2019, datorită ajutorului umanitar, a fost posibilă printre altele vaccinarea a 29 de milioane de copii împotriva rujeolei, aproape 7 milioane de copii subnutriți și femei gravide au primit îngrijiri medicale, iar 32 de milioane de persoane au primit acces la apă curată. Peste 71 de milioane de refugiați și persone reinstalate au reușit să obțină un acoperiș deasupra capului, alimente și mijloace pentru trai.

Conform prognozelor ONU de la începutul anului, tocmai 168 de milioane de oameni ar fi avut nevoie de ajutor umanitar în anul 2020 – cifra cea mai mare de mai multe decenii. Aceasta înseamnă că fiecare a 45-a persoană din lume poate supraviețui doar datorită unui astfel de sprijin. Numai în Yemen, aproape 80% din populația totală, sau 24 de milioane de locuitori, are nevoie de ajutor. Alte crize umanitare majore continuă în Siria, Republica Democrată Congo, Afganistan, Sudanul de Sud, Venezuela și Haiti.

Organizația Națiunilor Unite a estimat că va avea nevoie de 28 de miliarde de dolari pentru propriile eforturi de ajutoare în acest an. Cu toate acestea, izbucnirea pandemiei COVID-19 a făcut ca aceste date să fie neactuale și nevoile reale să crească dramatic.

Deja, alte 9 țări au fost nevoite să ceară ajutor Națiunilor Unite (în plus la cele 54), iar zeci de milioane de oameni și-au pierdut sursa de supraviețuire ca urmare a întroducerii generale a măsurilor de restricții și a limitării activităților economice. Potrivit Băncii Mondiale, 40-60 de milioane de oameni au fost împinși înapoi în sărăcie extremă, ceea ce înseamnă că vor avea la dispoziție sub echivalentul a 1,90 USD pentru fiecare zi. Programul alimentar mondial (PAM) estimează că numărul de persoane care nu pot satisface nevoile lor nutritive se va dubla până la 265 milioane. La rândul său, Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) a avertizat că 6.000 de copii în plus pot muri în fiecare zi din cauza unor boli care nu pot fi prevenite, deoarece vaccinarea regulată a fost oprită ca urmare a coronavirusului, iar cazurile de rujeolă, holeră și alte boli au început din nou a se răspândi repede.

Pandemia a făcut munca umanitarilor și mai necesară, dar, în același timp, și mai periculoasă. Ei luptă în prima linie împotriva virusului, în condiții care adesea împiedică igiena corectă sau distanțarea socială. Misiunea lor de altfel nu a fost niciodată ușoară.

De-a lungul anilor, numărul lucrătorilor umanitari care au suferit ajutându-i pe alții a crescut. În 2019, 483 de lucrători umanitari au fost afectați în 277 de atacuri separate, inclusiv 125 și-au pierdut viața, 234 au fost răniți și 124 au fost răpiți. În urmă cu zece ani (în 2010), numărul atacurilor a fost în jumătate mai mica (130 de incidente), la fel și numărul celor vătămați (250 de persoane) și uciși (73 de persoane). Majoritatea victimelor, aproape 90%, sunt lucrători locali. Cele mai periculoase destinații pentru aducerea ajutorului umanitar în 2019 au fost Siria, Sudanul de Sud, Republica Democratică Congo, Afganistan, Republica Centrafricană, Yemen și Mali.

Pentru a-i onora pe cei care au plătit cel mai mare preț pentru misiunea lor, Organizația Națiunilor Unite a stabilit în 2009 Ziua Mondială a Ajutorului Umanitar, sărbătorit pe 19 august. În acea zi în 2003, 22 de persoane au fost ucise în bombardamentul din Bagdad în Irak, printre care Sergio Vieira de Mello, diplomatul brazilian, trimis special al ONU pentru Irak, șeful programului irakian de ajutor al ONU.

La fel și în Polonia, tot mai multe persoane și organizații sunt implicate în ajutor umanitar. Angajații organizațiilor nonguvernamentale, voluntarii, misionarii polonezi, salvatorii, medicii, care folosesc fonduri guvernamentale, private sau colectări publice, ajung cu suport în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Astfel, ei exprimă solidaritatea cu cei mai slabi și responsabilitatea față de soarta comună a umanității.

În anul 2019 autoritățile poloneze au transferat 65,3 milioane PLN pentru ajutor umanitar. Majoritatea acestor fonduri au fost destinate victimelor războiului și refugiaților sirieni din țările vecine (Liban, Turcia, Irak). 40 de milioane din această sumă au reprezentat o contribuție la Instrumentul UE pentru Refugiați din Turcia; 11,8 milioane PLN pentru suportul agendelor umanitare internaționale și aproximativ 13,2 milioane PLN pentru activitatea organizațiilor umanitare poloneze prezente în regiune. Datorită acestui fapt, printre altele Centrul polonez pentru ajutor internațional a putut implementa programul de acordare a adăpostului și de îmbunătățire a accesului la educație pentru refugiați și localnici din Liban (1,5 milioane PLN), iar misiunea medicală poloneză a putut spori accesul la îngrijiri medicale pentru femeile și copiii care trăiesc în zonele slab dezvoltate ale provinciei Zarka și Al-Mafrak în Iordania (0,5 milioane PLN).

Pompierii și personalul medical polonez, precum și experții din domeniul ajutorului umanitar al Centrului polonez pentru ajutor internațional au fost printre primii care s-au grăbit să salveze victimele exploziei catastrofale din Beirut în august 2020, care a ucis sute de oameni și a lăsat peste 300.000 de persoane fără adăpost.

Evident că astăzi ajutorulul umanitar nu este un impuls spontan a unui grup de idealiști și entuziaști. Este un domeniu dezvoltat al științei, o sferă profesionalizată a serviciilor și o parte semnificativă a economiei și politicii internaționale. Criticii indică întreaga „industrie umanitară” unde nu lipsesc defecte și programe eșuate. SUV-urile albe ale organizațiilor umanitare care gonesc prin pustia Africii sau Asiei devin uneori obiectul criticilor și invidiei. Linda Polman în celebra sa carte „Caravana crizei” (publicată în Polonia în 2011) a acuzat organizații umanitare, printre altele, de crearea dependenței oamenilor de ajutor, cooperare cu regimuri nedemocratice sau risipa de fonduri.

Cu toate acestea, această critică devine un stimul pentru schimbarea constantă a sectorului umanitar, îmbunătățirea eficienței și utilizarea cât mai bună a resurselor. Sunt introduse noi metode de furnizare a ajutorului (de exemplu, trecerea la transferuri bănești în loc de ajutor în natură) și de gestionare. Ajutorul umanitar (salvarea de vieți) este combinat cu asistență pentru dezvoltare (aceasta oferă mai cu seamă o lansetă de pescuit decât un pește) și activități care cresc stabilitatea și pacea, astfel încât oamenii să devină curând independenți de sprijin.

Există studii speciale în lume pentru a se pregăti pentru această activitate, iar lucrul în organizații umanitare se dovedește adesea a fi o cale de carieră internațională atractivă. Acordarea ajutorului sau gestionarea unui proiect de ajutor în regiuni instabile ale lumii necesită nu numai cunoștințe și experiență adecvate, ci și predispoziții mentale - rezistență la stres, curaj și perseverență.

Ajutorul umanitar va fi necesar atât timp cât în ​​lume va exista război, sărăcie și violență. Și vor fi necesari umanitari curajoși. Schimbările climatice, răspândirea bolilor infecțioase și catastrofele naturale mai frecvente pot afecta din ce în ce mai multe persoane. Și desi, s-ar putea să visăm la o lume în care munca lor nu va mai fi necesară, merită să le apreciem dedicarea și angajamentul lor zilnic.

Autor: Patryk Kugiel, PISM