Polonia în România

Noi suntem custozii acestei memorii. A 80-a aniversare a Revoltei din Ghetoul Varșoviei

În aprilie 1943, în ajunul sărbătorii evreiești Pesah, germanii care ocupau capitala poloneză au înconjurat cartierul evreiesc pe care îl creaseră, Ghetoul din Varșovia, în vederea lichidării sale finale. La 19 aprilie, poliția germană și forțele auxiliare SS au intrat în ghetou pentru a finaliza exterminarea. Locuitorii acestuia s-au refugiat în buncăre și ascunzători. Insurgenții evrei i-au atacat pe germani cu arme de foc, cocteiluri Molotov și grenade de mână. Două vehicule germane au fost incendiate cu sticle de benzină. Ocupanții surprinși nu au reușit inițial să treacă de rezistența înverșunată a apărătorilor ghetoului.

Confruntându-se cu o opoziție puternică și cu primele eșecuri, germanii au început să incendieze sistematic clădirile, transformând străzile ghetoului într-o capcană de foc. În timp ce luptele continuau în ghetou, unități ale armatei poloneze clandestine au acționat împotriva germanilor în exteriorul ghetoului. Trei secțiuni ale Armatei Naționale au încercat fără succes să spargă zidurile ghetoului cu explozibili. Evreii condamnați au luptat până la începutul lunii mai. Ultimul act simbolic al revoltei a fost demolarea de către germani a Marii Sinagogi de pe strada Tłomackie din Varșovia.

Revolta ghetoului din Varșovia a fost prima insurecție urbană și cea mai mare revoltă evreiască din timpul ocupației germane. În după-amiaza zilei de 19 aprilie 1943, pe acoperișul fortăreței Uniunii Militare Evreiești din Piața Muranowski, combatanții au așezat simbolic steagul alb-roșu al Poloniei și steagul alb-albastru al Uniunii Militare Evreiești. Această imagine a celor două steaguri fluturând împreună pe acoperișul clădirii de deasupra ghetoului luptător a devenit un simbol al destinului inseparabil al polonezilor și evreilor. Câteva luni mai târziu, în august 1944, a izbucnit Revolta de la Varșovia - lupta pentru o Polonie liberă, cel mai mare avânt pentru libertate din istoria celui de-al Doilea Război Mondial.

În istoria, literatura, arta și cultura poloneză există numeroase referiri la revolte. Acestea au dat speranță, au ridicat spiritele și au alinat inimile, dar au fost aproape întotdeauna reprimate cu brutalitate de către partizani și ocupanți. Deși tragice și adesea inevitabile, ele au construit o identitate comunitară și, de obicei, au adus victoria ani mai târziu. Au lăsat o amprentă profundă asupra societății și istoriei poloneze. În consecință, au devenit o temă frecvent abordată în literatură, pictură și film. Și, deși artiștii au portretizat evenimentele în diferite moduri, aproape niciodată nu au criticat însăși ideea de revoltă. Ei au susținut lupta pentru libertate, ridicând-o pe un piedestal cultural.

Varșovia, capitala Poloniei, a devenit un oraș în care au avut loc două revolte în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care evreii și polonezii s-au confruntat cu criminalii germani. În cele din urmă, orașul a fost transformat în ruine, distrus și incendiat. Acest lucru dovedește cât de puternic este imperativul polonez de luptă pentru libertate.

Se poate pune întrebarea: de ce în Varșovia? Merită să ne amintim că, în 1939, în ajunul invaziei germane în Polonia, în Varșovia trăiau aproape 370 000 de evrei. Aceștia constituiau aproximativ 30% din populația totală a orașului. În anul care a urmat izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, alți aproape 100.000 de evrei au sosit în capitala poloneză, strămutați în mod sistematic de germani din teritoriile încorporate în cel de-al Treilea Reich și din teritoriile ocupate ale Poloniei. În primăvara anului 1940, germanii au început procesul de creare a unui cartier evreiesc închis. Închiderea definitivă a ghetoului din Varșovia a avut loc în noiembrie 1940. În spatele zidurilor, pe o suprafață de 307 hectare, au fost închiși aproximativ 400.000 de evrei. În aprilie 1941, în ghetou au început să ajungă şi alte persoane strămutate. Numărul persoanelor închise între zidurile sale a crescut la 450.000. Citez aceste cifre nu fără motiv. Ghetoul din Varșovia a fost cel mai mare din Europa creat de germani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În iulie 1942, ocupanții au început deportarea în masă a evreilor din ghetou către lagărul de exterminare Treblinka. Se estimează că între 250.000 și 300.000 de evrei au fost uciși în acea perioadă. Aproximativ 100.000 de evrei au murit în ghetou din cauza foametei și a bolilor cauzate de condițiile inumane create de opresorii germani.

Spunem „evrei”, dar trebuie să ne amintim că aceștia erau cetățeni ai Poloniei, ai celei de-a doua Republici Poloneze multinaționale și multiculturale. Prin urmare, este datoria noastră comună să comemorăm Revolta Ghetoului din Varșovia - cea mai mare revoltă evreiască din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și prima revoltă urbană din Europa ocupată - și să păstrăm în memorie curajul celor care au rezistat ocupanților germani. În Polonia în aceste zile, au loc peste 150 de evenimente care marchează comemorarea oficială a 80 de ani de la Revolta Ghetoului din Varșovia. Aceste evenimente sunt organizate sau finanțate de către guvernul polonez, inclusiv ca parte a programului realizat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național pentru a sprijini activitățile care păstrează moștenirea și memoria evreilor polonezi. De când Dreapta Unită a preluat guvernarea, am mai mult decât triplat finanțarea pentru instituțiile ale căror activități includ conservarea memoriei, culturii și moștenirii națiunii poloneze multiculturale - inclusiv a patrimoniului minorității evreiești din Polonia - precum și comemorarea Holocaustului evreilor comis de germani în Polonia ocupată.

Printre instituțiile subvenționate de guvernul polonez se numără, printre altele, muzeele de stat din fostele lagăre de exterminare germane: Muzeul Auschwitz-Birkenau din Oświęcim; Muzeul din Majdanek (cu filialele: Muzeul și Memorialul din Bełżec și Sobibór); Muzeul Stutthof din Sztutowo; Muzeul Treblinka; Muzeul Gross-Rosen din Rogoźnica; Muzeul KL Plaszow din Cracovia. De asemenea, Muzeul Ghetoului din Varșovia, Muzeul Familiei Ulma din Markowa - al polonezilor care au salvat evrei în cel de-al Doilea Război Mondial, Muzeul de comemorare a locuitorilor din Regiunea Oświęcim, Muzeul POLIN de istorie a evreilor polonezi și Institutul istoric evreiesc Emanuel Ringelblum. Acestea includ instituții care există de zeci de ani, adesea subfinanțate în trecut, precum și cele care au fost înființate în ultimii ani în interesul memoriei: Muzeul Ghetoului din Varșovia, Muzeul Familiei Ulma din Markowa - al polonezilor care au salvat evrei în cel de-al Doilea Război Mondial și Muzeul de comemorare a locuitorilor din Regiunea Oświęcim.

Varșovia este astăzi un oraș al celor vii. Polonia este o țară a celor vii. Ne amintim trecutul și, bazându-ne pe experiența istorică, dorim să construim un viitor mai bun. Cu toate acestea, nu îi uităm pe cei care au murit sau au fost uciși. Memoria transmisă din generație în generație trebuie să dureze pentru totdeauna. Iar astăzi noi suntem custozii ei.

 

Text publicat împreună cu revista lunară poloneză „Wszystko co najważniejsze”, în cadrul unui proiect istoric realizat în colaborare cu Institutul Memoriei Naționale și Fundația Națională Poloneză.